Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonet
De ce m-apasă tragic această neputință
De a muta din piatră un miez de nenoroc?
Păzit de false gratii, se pare că n-am loc
În mine, când sub mine e-o mare de căință.
Cu grâu de primăvară încins pe la mijloc
Se-apucă șapte babe să spurce-a mea credință;
Pesemne că e vară și mor de stăruință,
Dar toate mă aruncă pe pajiște de foc.
Și tac de-atâta cale ce lung am străbătut.
Opresc birjarul clipei o clipă, apoi tac;
În urmă se desprinde ce am și ce-am avut,
Iar lumea se deschide un veșnic teatru mut.
M-arunc pe scena lui ca într-un vârf de ac,
Ce pare că-ntr-o clipă, subit, m-a desfăcut.
sonet
de
Lorena Craia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice