Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Logica lucrurilor
Mă plimbam cu tine prin oraș,
După o ploaie rebelă,
Ne țineam de mână,
Mi se părea lumea într-o ordine
Coerentă,
Așa cum mi se părea perfect coerent
Atunci când îmi jurai dragoste eternă.
Lucrurile păreau că sunt într-o logică,
Într-o rutină naturală, normală, firească,
Așa ca și apa de ploaie care, neapărat,
Se evapora după-amiază,
Ca și traiectoria mereu aceeași
A frunzelor ofilite,
Ca echilibrul păsărilor pe sârmă,
Ca duminicile petrecute neapărat cu rudele,
Ca buletinele de știri,
Ca privitul prin gaura cheii,
Ca liniștea meschină a orașului,
Ca deferența ipocrită a concitadinilor,
Ca, mereu, liniștea dinaintea furtunii.
Ca iubirile efemere,
Ca atunci când îmi jurai
Dragoste eternă,
Care se evaporă neapărat,
După-amiază.
poezie
de
Marian Florentin Ursu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice