Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ipocrizia iertării
Te-am văzut la biserică în primele rânduri,
E bine, evlavia e recomandată și de medici,
Te iartă un preot, un popă, un călugăr.
Cu Dumnezeu e ceva mai greu...
Implori iertare, clemență,
Pentru păcate de care ai uitat
Până și tu,
Pentru păcate care poate,
Nici nu mai sunt păcate.
Te spovedești,
Ții canoane, ceri canoane,
Ții posturi pentru păcate închipuite.
Că ai muncit duminică,
Că ai făcut amor în post,
Că ai înjurat în gând,
Că iar ai uitat să te închini
La crucea din intersecție,
Că nu te poți abține
În ruptul capului de la plăcerile lumești,
Că n-ai respectat suficient
Rudele care ne-au despărțit,
Că le-ai ascuns amănunte din viața noastră
Vecinilor.
Evident, păcatele la care s-ar cruci
Până și un sihastru,
Sunt întotdeauna secrete femeiești.
Nu știu de ce nu mă poți ierta
Tu pe mine,
Fă o translație a mesajului biblic,
Încearcă să mă ierți și tu
Că n-am venit de fiecare dată acasă cu o floare,
Că n-am plimbat întotdeauna câinele
Când tu trebuia să te plimbi cu amantul,
Că te-am surprins în pat
Cu administratorul de bloc,
Că nu sunt la fel de priceput
Ca vecinul de peste drum.
Iartă-mă pentru tot,
Iartă-mă că te-am iubit prea mult,
Iartă-mă că am sufletul în bucăți
Și nu-l pot aduna de pe jos,
Iartă-mă că am murit câte puțin în fiecare zi.
Draga mea,
Iartă-mă că mă amuză mai mult
Evlavia ta ipocrită,
Decât exhibițiile
De la circul metropolitan.
Cu Dumnezeu e mai greu...
poezie
de
Marian Florentin Ursu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice