Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amestecări
M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Și nu mai știu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.
Veghează luna peste câmpuri
Și îmi trezește visele,
Și-mi răscolește câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.
E noaptea pe umeri lăsată
Și o simt grea, de nepătruns,
E-o liniște ca o angoasă
Și al ei calm îmi e de-ajuns.
Stau pe o bancă doar cu mine
Și fulgeră pe cerul meu,
Și-o ploaie rece am în vine
Și cât de tristă sunt mereu.
M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrățit
Și rugile îmi cheamă zarea
Cu liniștea ce-a înflorit.
E întunericul oriunde,
Împrăștiat e peste tot
Și razele de lună plină
Mă luminează fără rost.
poezie
de
Corina Mihaela Soare
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice