Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Micromacrocosmos (2)
pasărea s-a ghemuit sub aripi
cerul în freamătul lor
de-acolo ploile acoperă
rănile țărânii
tristețea fiului omului
lumina... lumina...
poem peregrin
încrustează în palme călătoare linii
mai lungi... mai întunecate...
mai ale mele... mai ale lui...
câteodată sufletul devine cergă bătrână
primește chemări din înalt
din ochi de heruvim
lămpile se aprind
pasărea ia foc
în fulgerul ei
sufletul de îndrăgostiți
mâinile au fețe prelungi
ca surprinse de treceri intempestive
luna își acoperă tâmplele:
prometeii s-au autoflagelat
timpul răsuflă
în ceasornicele din piept
cutia de rezonanță perfectă
a singurătăților
! sunt aici
când cerul se ghemuiește
în pagina verde ca un vis de copil
paradisul șoptește:
urechile sunt pentru auzit
poezie
de
Daniela Luminița Teleoacă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice