Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și de n-ar fi fost...
Și de n-ar fi fost Eminul, să ne mângâie pe frunte
Cu poemele-i albastre și cu geniul prins în plete,
Poate, c-am fi fost orfanii limbii noastre,-n nopți cărunte
Azi, orbecâind prin neguri printre vise violete.
Și de n-ar fi fost Cuvântul, prins în dragostea lui mare
(Fericit a fi și pâine, dar și apă cristalină),
I l-am fi trimis din raiuri, flori de câmp la cingătoare
Cu mireasmă de altare, irizări de opalină.
Și de n-ar fi fost Poemul, inimă de Românie,
Sângerând de dor de codri și de zbor până la stele,
Am fi inventat Poetul, să ne cânte-n poezie
Cu vioara lui Enescu, Rapsodia în atele.
Și de n-ar fi fost!... O, Doamne, ce săraci treceam prin viață,
Neștiind ''iubi în taină'', ''printre stânci din piatra seacă''!
Te-așteptăm, din nou, Emine, printre zorile de gheață,
Să ''răsai asupra noastră'' și de dor să ne mai treacă!
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice