Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Piesă de teatru
Azi beau apă de izvoare, etichetă pe o sticlă,
Traversez doar pe la colțuri, cu atenție și frică,
Număr firele de iarbă, dar le număr prin peluze,
Și tocesc pantofi de plastic prin orașe prea confuze.
Stau la stopuri și în trafic, om modern, tehnologie,
Câștig timp, însă pierd viață, nu prea știu ce va să fie
Amăgesc simțiri cu droguri digitale, retușate,
Însă uit ce mai contează pentru suflet... din păcate.
Exist doar pe dinafară, în interior mă doare,
Parcă nici nu îmi mai pasă unde merg și de ce oare,
Am pierdut, precum mulți alții, bruma de luciditate
Acceptând cumva ca ceilalți să mă mâne de la spate.
Ce-i mai trist... totul îmi pare prea firesc și las să fie,
Însă este, din păcate, o ascunsă tragedie
Cu actori... și eu sunt unul, prinși în roluri permanente,
Care joacă ce scriu alții... cu privirile absente.
Doar interpretez hipnotic câteva replici absurde,
Sub un proiector de umbre ce se tot reflectă crude,
Peste optimismul care e rănit și nefiresc,
Îl tot bandajez întruna, așteptând să-l mai trăiesc.
poezie
de
Adi Conțu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice