E ziua ta, frumoasă doamnă
Trecut-au mii de ani de când
Cu mari speranțe-n gând,
În dureri și lacrimi,
Speranțe dar și patimi
Ai apărut tu Doamnă
Rujă vânătă de toamnă!
Ne-ai dat un rost în lume
Și ne-ai hrănit anume
Cu laptele-ți de dor
În freamătul ușor
Al frunzei de arțar
Să ne-nălțăm altar
Spre cerul de cleștar.
Îți mor stejarii Doamnă
În primăvara ce se-ntoamnă
Căci însăși fii ai tăi
Au devenit aprigi călăi
Ai fraților de neam și sânge...
O Doamne, inima îmi plânge...
Pe-arcușul lui Porumbescu s-a prelins
O lacrimă din cerul necuprins
Jalea coboară peste tine Doamnă,
Tu, crinul meu frumos de toamnă...
La masa tăcerii nu mai e loc
Căci scaunele au luat foc.
E vuiet și strigăt tăcut
În țarcul gândului cel mut...
S-a prăbușit coloana infinitului,
Ne invadează fierea-pământului...
Trăim în derivă
Vitejia-i dusă la arhivă...
Azi, e ziua ta frumoasă mamă
Din tricolor îți fac maramă,
O prind c-o broșă de speranță,
Chem fiii tăi la cutezanță
Uniți să îți redăm surâsul
Să-ndepărtăm tristețea, plânsul
Redându-ți demnitatea și mândria
Căci tu ești mama noastră, România!
|
Module dinamice