Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Omul și marea
Îmbrăcat în salopetă
Că e vremea friguroasă,
Omul pune-n cap caschetă
Și pleacă în zori de-acasă.
Munca lui pe șantier
E mai grea decât s-ar crede,
Gândul lui e un mister:
Cât trudește nu se vede.
N-are mare avuție,
Câștigul nu prea-l împunge,
Dar marea lui bogăție
Este-n suflet și-i ajunge.
Sufletu-i e blând și cald,
Vorba calmă și sfătoasă,
Ochii lui ca de smarald,
Pentru cei rămași acasă.
Marea din spatele lui,
Agitată-i ca și viața,
Iar lumina cerului
Îi îndulcește speranța.
Întoarce spatele mării,
Briza-i mângâie obrazul,
Aer umed, gustul sării
Îl fac să-i simtă talazul.
Toată ziua cât muncește
Gândul lui e încruntat,
Seara când se odihnește
Șade tolănit în pat.
Tot încearcă să-nțeleagă
Tristețea și bucuria,
Cum de soarta e beteagă,
Nu-și găsește fălnicia.
Licărește o speranță,
N-o va pierde, că-i promite,
Dar e prea mare distanță
Și e sigur că nu-l minte.
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice