Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Din celălalt Cuvânt (și-om învăța...) (lui Rodian Drăgoi)
Dincolo de eșafodul lumii,
lumina lunii și un poet dezorientat. Nu putea fi văzut. Strălucea. "Prea mult",
spuneau cei prezenți la execuție.
El îi vedea pe toți și pe fiecare în parte.
Le auzea glasul ca pe o poezie. Le inventa aripi ce se scuturau alert, în grația ochiului său de miere și de vers cald.
Doar scândura veche îi amintea de gloria unui arbore și felinarul cel vechi,
din colț,
de tăietura sprâncenelor, de corpul masiv,
tânăr,
în căutarea iubirii. Dădea semne că s-ar stinge ușor, când nimeni nu mai avea văz.
Întunericul doar lumina
și în ochii săi de poet și "din gura lui"...
Muguri verzi de Rai. Peste un pământ ars - rug unui preacuvânt.
poezie
de
Andreea Maftei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice