Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu cer prea mult
Dacă mi-ați da un răsărit, aș recrea speranța,
Și poate chiar aș reuși să v-alung aroganța.
O nouă dimineață are-un intreg potențial,
De voi depinde să atingeți măcar un ideal!
Un zbor de cocori aruncați-mi pe cer, într-o doară
Și-am să vă preschimb iarna din suflet în primăvară
Gheața urii, perfidiei, țurțurii deznădejdii
Le-oi topi eu cu inima, v-oi feri de primejdii!
Un lan de spice să-mi mai dați, s-avem pâine pe masă,
Pentru voi să pot reînvia vara cea frumoasă,
Macii de foc v-or aminti de pârjolul iubirii,
Iar pomul copt v-o oferi poamele nemuririi!
O frunză ce-a fost verde-odat' să-mi dați, să v-o fac toamnă,
Să beți vin sfânt și curat ce la adevăr vă-ndeamnă,
S-aveți belșug și spor; și să nu uitați semnul crucii,
Ploaia purificatoare să vă boteze pruncii!
Nu cer prea mult un fulg de nea, să reinventăm iarna
Să-i redăm bradului lumina, copiilor larma;
Albul pur, scânteietor, peste fire să domnească,
Sărbătorile ne fie cu grație cerească!
Și când vă veți simți bătrâni, secătuiți de viață,
Prea înțelepți să mai aveți nevoie de povață,
Dar fără timp, fără speranțe, fără scop, nici nume,
Dați-mi un zâmbet de copil, și-oi crea altă lume!
poezie
de
Leliana Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice