Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?
Sunt emirul ce domnește într-o lume de... pustiu,
Singur, cu-ale mele gânduri, pe întinderi de tristețe,
Frământate de durere, în nisipul auriu
Din deșertul vieții mele, pân-acum la bătrânețe.
Ce e viul? Ce e viața? Ce e tot ce mă-nconjoară?
O mizerie? Un lux? Un delir? Sau o părere?
Chiar trăiesc, sau mi se pare? Și a nu știu câta oară,
Drept răspuns la ce mă-ntreb, nu primesc decât... tăcere.
Lupt din răsputeri cu visul, să înving realitatea,
Schimb idei în dialoguri cu absurdul evident,
Stau la rând la fericire... și nu prind întâietatea,
Iar în școala vieții mele, anual sunt repetent.
Sting cu foc tot ce mă arde și mă spăl cu... murdărie,
Îmi usuc în apă haina pe care o port pe dos.
Am să-mi caut libertatea, undeva prin pușcărie
Și-mpăcat cu mine însumi, am să mă înalț în jos.
Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?
La picioarele-ți nebune, să m-arunc și să mă-nchin,
Venerându-ți măreția și cu drag să îți slujesc,
Să ajung și eu ca tine, sau... aproape, cel puțin.
poezie
de
Dan Dadae
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice