Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Romanță
Când becurile-n parc s-aprind
Iar luna plină le zâmbește,
Îndrăgostiții pe alei
Își spun a dragostei poveste.
La un copac cu frunză plină,
În umbra lui ei se opresc,
Se-mbrățișează fără milă
Și în tăcerea lor vorbesc.
Își spun cuvinte neauzite,
Simțite în adâncul lor.
Cu mângâieri nemărginite
Sporesc al dragostei fior.
Dar ani trec. Și trec de-a valma.
Iar dragostele se repet'.
De-o dată se trezesc: e toamna!
Și-atunci încearcă un regret.
Regretă tot ce-a fost în viață:
Iubire, dragoste, fior,
Că n-au știut să prețuiască,
Ce le-a fost dat să fie a lor.
*
* *
Voi tineri ce m-ați ascultat,
Nu așteptați vremea să treacă.
Luați din viață când vi-i dat,
Că cea trecut, n-o să se-ntoarcă.
poezie
de
Adrian Timofte
din
Versuri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice