Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Liniște
Când strigi cuvinte, cad și mor
Plutind ca frunza ruginită,
Vreo câteva clipite zbor
Apoi mă prabușesc, sleită.
În jurul meu nimic n-aud,
E doar o liniște-absolută!
Din verdele pădurii, crud,
Eu mă desprind plângând, tăcută.
Și rătăcind printe tăceri
Crâmpeie de visări revin,
Îmi amintesc că-n primăveri
Priveam spre cerul meu senin.
Acum privesc înspre pământ
Tăcerea care va să vie,
Mă rup din pom și mă avânt
Spre toamna rece și pustie.
Mă pierd, tăcând, înfășurată
Ca un cocon, să zac o vreme,
Să uit strigarea-ți vinovată,
Și-apoi scriu, plângând, poeme.
Și fac din lacrimi poezie
Chiar de-mi inmoi penelu-n tină
Tăcând, le-oi pune pe hârtie
Căci poate-or străluci-n lumină.
poezie
de
Florentina Mitrică
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice