Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Psalmul patru
Mi-am lăsat fața pe năframa mamei,
mi-am remorcat munții în memorie
și-am plecat aiurea.
Orașul și-a dărâmat porțile
și le-a-îngrămădit pe puntea navelor,
așa cum se-îngrămădește verdeața pe câmpuri care se îndepărtează.
Mă sprijin de vânt.
O statuie de nesfărâmat!
De ce oscilez
când tu ești stânca mea?
Distanța mă lovește
în felul în care-o moarte neașteptată lovește fețele îndrăgostiților
și cu cât mă apropii mai mult de psalmi
devin mai anemic.
Holuri blocate de vacuum!
Când ajung?...
Binecuvântat este cel înveșmântat în propria lui piele!
Binecuvântat este cel care-și rostește numele fără greșeală.
Binecuvântat este cel care mănâncă un măr
și nu devine pom.
Cel care bea din apa altor râuri, de departe,
și nu devine nor!
Binecuvântată este piatra care-și iubește povara
și care nu invidiază libertatea vântului.
poezie
de
Mahmoud Darwish
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice