Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La vie comme elle vient...
Cad frunze de pe ramuri în dansul lor firesc,
Rămân brațele goale, eu după veri tânjesc;
Bat ploile-n ferestre într-un tic-tac parșiv
Și țipă violetul în straiul rogvaiv.
Și visu-mi se îneacă în Styx-ul nemilos-
Sunt Lethe ce sădește uitarea pân' la os.
Și de n-aș fi uitare, ce-amar în ochii mei,
Când toamnele se-ncuibă în florile de tei!
Mi-e sete de pădure, mi-e foame de-un fior
În mine anotimpuri se nasc și mor de dor;
De dorul de albastru ce plânge pe la uși,
Unde-a rămas copila orfană de păpuși.
Orfană sunt de vară, orfană de părinți-
Icoane-n raiu-acela în care stau cuminți,
Unde nu-i întristare și nici durere nu-i
Și plouă-n mine dorul și nu-l spun nimănui.
Doar îl așez în versuri și-n rugă îl strecor
Când sângerează-n mine atâtea veri și mor
Încet, cu fiecare plecare și mă tem
De viață, ca de-o caznă, sau ca de un blestem.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice