Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cei ce suntem
Sunt momente multe-n care, te mai pierzi, ești abătut
Și devii un gând, o boare, doar un suflet neștiut
Lacrimile stau să-ți curgă și surâsul l-ai uitat
Nu mai ești decât suspine adunate-ntr-un oftat
Te tot duci înspre niciunde, nici acolo nu ajungi,
Urmele vor să-ți dispară, clipele-ți sunt foarte lungi,
Poți să speri... dar și speranța mi te-a părăsit cumva
Stai tăcut în așteptare, crezi că nu te poți salva
Și atunci, din umbra zilei, vezi o mână cum se-ntinde
N-ai idee a cui este dar de umeri te cuprinde
Și un glas ce-i blând îți spune... Hai ridică-te ușor!
Și eu am căzut o dată și credeam că nu mai zbor
Tu te miri, necunoscutul îți zâmbește liniștit,
E un om precum sunt ceilalți, însă pare diferit,
Vezi pe chipul lui iubire și nu vrea nimic în schimb
Poate doar o mulțumire... tu te uiți de are nimb
Pare om, nu pare înger, înapoi tu îi zâmbești
Bunătatea lui îți place și în el te regăsești
Te ridici și pleci cu dânsul, pașii nu-ți mai sunt greoi,
Și-nțelegi cu-nfrigurare... îngerii suntem chiar noi
poezie
de
Adi Conțu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice