Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu jinduiesc la stele
Pe fruntea mea stau ploile să cadă
Și nori s-au adunat pe trupul meu,
Iar îngerii sunt oameni de zăpadă,
Ce-aruncă iarnă chiar și-n Dumnezeu.
În suflet, crește un poem de jale-
Un muribund în atrii de oțel.
Au împietrit în mine madrigale
Și urlă lupii sfâșiind un miel.
Nu mai am loc de-atâtea răni deschise,
Să mai așez o lacrimă și-aș vrea,
Să-ncui ferestrele spre măști. Și mi se
Mai zbate-un ochi de prevestire rea.
Închide, Doamne, poarta dinspre mine!
Nu vreau nimic din toate câte sunt.
Dar, poezia n-o lăsa-n ruine,
Cu Tine-n vers nu vreau să mă confrunt.
Eu am un loc al meu și nu cer altul,
Nu jinduiesc la stele și oricui,
Eu îi cedez coroana și înaltul
Și nu cer osanale nimănui.
Și dacă nu-s pe plac cuiva anume
Nu-i nicio dramă-n asta și-i firesc
Bârfele să le-nlocuim cu glume
Și să nu spunem, oricum, ''te iubesc.''
Sunt om normal cu bune și cu rele
Dar, viața mea. să știți, e doar a mea.
Mi-e sufletul strivit și în atele,
Când vă bagați bocancii grei în ea.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice