Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nufăr luntraș
Întorcându-mă napoi
Fără pas și chipul vioi...
Din Banatul taragot
Codrul plângea-n hohot
Căutându-si astrul:
Ce-o-nflorea cu versul,
O înverzea cu mersul,
O arginta cu glasul...
De-l urma cerbul, lupul!
Deschizând văzdul,
Coborându-i-ngerul
Adunând mercurul...
Ce-n lacrimile surde
Muzei ce nu-l aude...
Râmânea prin urme
Pe unde trecea-n lume.
Prin Banatul meu natal
Otrăvindu-mă letal,
Să hoinăresc în ireal
După al muzei ideal.
Să-i nasc ca un hamal
Din versul meu piedestal!
Ce-l trag în urma mea
Cu razele de stea...
Ce mă taie adânc... curmei!
Cu al meu rece condei
Fără glasul ei verde
Si privirea ce-mi vede...
Când a mea părăsită
Umblă deznăjduită...
Cu ploii nevăzute
Prin păduri sute și sute!
De file veștejite
Cu tei neînflorite..
Cu dihanii-n urma mea
Ce-mi vor a devora...
Metafora inimii
Și poemele pălmii,
Desaga de cuvinte
Cum nu au fost înainte.
Născute de quasarină
Muză ce mi-e divină
Și hoinăreală pelină
Prin a mercurului tină...
Fără hrană și tihnă
Sub soare și furtună
Ca al meu înaintaș
Nufăr pe cer luntraș!
Ce m-ai-mi șoptește
Și noaptea filelor
Mi-o arde, strălucește
Prin iadul criticilor
Lumea pare ce nu este!
Aurită din poveste...
Cu mercur cel spoit
Ce-l sorb ronin, lucit.
De nufărul meu stelar
Cu ambră de tei solar..
Eminul ce mi-a lăsat
Un Emin neînchinat!
Nimănui din astă lume
Doar muzei cu glas de bici
Auzit când nu-i pe aici
Prin mercurul de cutume..
Ce curge-n val cu spume
În cerneala trupului
În urletul lupului
Lăsându-mi fărâme...
Adunate de ciocârlii
Și duse prin galaxii
În cânturile mele
Ce hoinăresc în stele...
poezie
de
Petru Daniel Văcăreanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice