Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Decât în lațul tăcerii...
Când m-am desprins din neantul tău, eram o aripă de înger,
Acum, n-am aripi și mi-e greu, când lângă cer suspin și sânger.
Nu-ți mai încap în galaxii și ai închis Calea Lactee,
E drum de piatră-n paradis și ți-ai sculptat altă femeie,
Ca o cadână din harem, sau o gheișă uncenică,
O Ană-nchisă-ntr-un blestem, o preaiubită mucenică,
Martiră-a tristei dimineți, supusă chinului tăcerii.
Eu vreau să gust mai multe vieți, chiar dacă ning pe lună merii.
Aș fi trăit doar o secundă, de mână cu aripa ta-
Eu, anonimă muribundă, ce-n strună, veșnic, îți cânta.
Dar, eu sunt zbor într-o aripă și cântec de privighetori
Și de-aș zbura, m-ai crede zee și-ai încerca să mă omori.
Mi-ai prinde lanțuri la picioare și brațele mi le-ai lega,
Mi-ai pune versul sub zăvoare și muza mi-ai desființa.
Tiran cu jugu-ngenuncherii, rămâi stăpânul nimănui!
Decât în lațul închinării, mai bine-n brațele oricui.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice