Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amărășteală
Și-a pus dinți de nevăstuică,
să-și salveze căsnicia,
și apoi a tras o țuică,
să poată-nfrunta "sosia".
S-a-ncrețit cu bigudele
și și-a pus flecuri la tocuri,
ciorapi plasă, jartiere...
și s-a epilat de smocuri.
N-are timp să se și spele
și miroase a prăjeală
și-a aromă de pacele,
ce mâncase de-cu-seară.
Își aruncă-n grabă mare
geanta de lac, scorojită,
pe umărul stâng ce-o doare...
peste geaca jerpelită.
Într-un scrin cu amintiri,
are trei fiole mari
cu parfum de trandafiri,
cumpărat de la bulgari.
În oglindă nu privește
nici nu mai știe de când...
Șapca, pe cap își tuflește,
ieșind din casă plângând.
Se grăbește să-i surprindă
în aventuri amoroase.
I-a văzut la crâșmă, -n tindă,
nevasta lui nea Tănase
și i-a spus încrâncenată:
"-Fato, al tău te înșală
cu una mai sprâcenată!
Stau acolo, la vrăjeală!"
Dar, surpriză! Când ajunge
la locul cu pricinica,
îl găsește pe Vasile
cu sora lui, Maricica.
Plânsă toată, Maricica
începe să-i povestească:
bărbatul ei o înșală!
Nu mai vrea să mai trăiască!
O întreabă, -nmărmurită,
cum, și ce, și-o tot descoase...
Ea-i răspunde împietrită:
"-Mi-a spus Mița lui Tănase!"
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice