Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Toiagul împlinirii
Seara avansa spre miezul nopții,
Muza deznoda de vers proporții,
Potrivindu-i somnului cătușa,
Viselor, în roz, bara, rebelă, ușa,
Noaptea, înghițind și pomi, și case,
pe un tron fragil și ud urcase.
Ploaia, lăcrămând pe sticle-ncinse,
fruntea-n sângerări de dor cuprinse,
Tâmpla, legănând ninsorile grăbite,
Sprijin căuta pe gânduri înflorite,
Despicând învălmășeala lumânării,
ruga mă urca pe scara împăcării.
Harnică, croia fusceii din cuvinte,
susținând aripa mea fierbinte,
Iar în capul scării aștepta lumina
și-o făptură ce-mi făcea cu mâna,
Ploaia îmi sfințea urcușul greu,
... stătea în față însuși Dumnezeu...
Fața albă radia a miez de pâine
și-o blândețe adunată din țărâne,
Înțelept, cu graiul cumpătat,
Brațul drept toiagul său mi-a dat,
Pe care-am citit mărețu-i scris:
"Sunt alături, suflete, și-n vis!"
Să nu plângi de-ani ce-au risipit
încrederea în omul ce-ai iubit.
Binele în fiecare suflet rostuiesc,
de greșește, nu pot să-l opresc
Și-l aștept la marginea răbdării,
să-și bea-n pace cupele iertării...
Din grija de părinte ți-e trimisă
lumina versului cu sete-aprinsă,
Toiag ce ruinează stânci de frică,
iar sufletu-ntristat spre bucurii ridică
peste regrete, mântuirea ți-e în scris",
atât am auzit... pleoapele cortine au închis...
... și, zăpăcită, noaptea a căzut-n abis,
lumina m-a furat din brațele de vis,
Capu'-adormise gânduri ostoite
pe coala albă, cu poeme încolțite...
Pumnu'- încleșta în palmă, a mare drag,
Condeiul, lăsat de Dumnezeu, de împliniri, toiag...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice