Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vin și eu, la tine, mamă...
N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie și mai mult,
Să-mi găsesc copilăria și salcâmii să-i ascult.
Cum mai ning peste morminte, așezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele și pe sufletul meu gol!
A curs pe Danubiu apă, cât să-nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai și Dumnezeu.
M-ai lăsat orfană, mamă, și nu am cui să mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine și în mine, ploaia strâng.
Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările și vina, că nu ți-am adus, azi, flori.
Trec secundele grăbite și-mi mai fură câte-un an
Și mă veștejește timpul cu surâsul lui viclean.
Și m-aduce mai aproape de grădina-n care ești.
Vin și eu curând, la tine, dorul să mi-l liniștești.
Tata este lângă tine, sau nu l-au primit în rai?
Am să-i spun o vorbă, mamă. Și de nu, te rog să-i dai
Veste că sosesc degrabă și deși nu m-a iubit,
Aș vrea să-i vorbesc de vremea, când în suflet l-am primit.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice