Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Joc fără de sumă
Se joacă soarta lumii pe-o dungă de ulucă,
Sau pe torente repezi ce curg prea mult în sus,
Când Estul bate palma cu-același vechi Apus
Și toată lumea crede în șansa ei uitucă.
Dar vremea-împăciuirii de umbra ei se teme,
În lumea asta mare sunt lumi de interese,
Din care cel ce intră nu poate să mai iese,
Iar gândul bun la toate se stinge prea devreme.
Se iau în coarne zmeii, se bate tare-n scuturi,
Se dă un nou spectacol și lumea-i iar uimită,
Ce-a fost bătut în cuie-i doar tablă ruginită,
Iar marii boși ai lumii se iau din nou la șuturi.
Își zângănesc atomii, se bat în molecule,
Din țări create-n grabă, mai iau câte o halcă,
Și-n spațiul de ruptură ce alte spații-încalcă,
Își fac un arc voltaic ce-orbește minți credule.
E-un joc cu sumă nulă, sau alt război de gheață!?
S-or fi-înțeles ca frații, negociindu-și mama,
Și nimeni, niciodată, nu poate să-și dea seama
De fața lor ascunsă, de planul lor de piață...
... Tu faci ce poți la tine, eu fac ce vreau la mine,
Dar, vezi, să nu-întinzi coarda, că poți s-o dai în bară,
Să batem iarăși palma, n-o facem prima oară,
Dar regula de aur e "cine contra cine"...
Dar astea-s vorbe goale; atunci când cad pilonii,
Se strică șandramaua și totul se dărâmă,
Castele și palate devin din nou țărână
Și mor pe jar tăciunii, în flăcări iluzorii.
Dar, poate că pilonii mai joacă iar berbunca,
Își cară pumni de vorbe, de fapt, se țin de mână,
Iar gloata-înspăimântată îi crede piază bună
Și le acceptă jocul, că asta-i, azi, porunca.
Dar s-ar putea și altfel, ca greii să se certe,
Să-și umfle iarăși mușchii și chiar se se-încolțească,
Să-și care pumni cu biții și-n sfori să se-îngrădească,
Să treacă Rubiconul pe-un pod de voci incerte.
poezie
de
Gheorghe Văduva
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice