Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Suflete pribege
Nu avea pe nimeni, era o străină,
Doi copii crescuse ce o părăsi,
Alături de ea ce-o privea cu milă
Rămase un câine, ce o îndrăgi.
Răpusă de boală și de întristare
Fără mângâiere și în suferință
Străina se stinse intr-o zi in care
Se-așternu tăcere peste a ei ființă.
N-a jelit-o nimeni, pe cine să doară?
Nimeni n-a vărsat lacrimi pe pământ,
Nimeni nu i-a zis: - Vino acasă, mamă!
Doar un câine orb singur la mormânt.
Pierdut se așează, lângă cruce, geme,
Latră a durere sau a ajutor
Nimeni n-are milă, cine să îl cheme
Și să îi hrănească trupul plin de dor.
A trecut o zi... sau... cine mai știe
Zăpadă și ploaie sau un timp frumos,
Într-un cimitir zac pentru vecie
Mama și-al ei câine ce-a fost credincios.
Mamei... si câinelui ei credincios, Nicușor...
poezie
de
Vasile Coman
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice