Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Căldură mare
Venise Gicu mai devreme-acasă
De cald - păi cum? - ce alt motiv avea
Să lase el băieții chiar așa
De capul lor... cu vin de tămâioasă.
Era atât de cald că se lipise
Cămașa fleașcă de spinarea sa,
Iar cipilica îi aluneca
De pe chelia care se-nroșise,
C-o tot freca, săracu Gică, des,
Plimbând pe ea, cu o mișcare blândă,
Tichia ce-i părea, acum, osândă
Și ar fi vrut s-o schimbe cu un fes.
Dar nici căldura nu putea să-nmoaie
Un spirit c-al lui Gică, jovial,
Cu capu'-n nori, distrat, atemporal
Și care... vrea acum să facă-o baie.
Și-n timp ce se dezbracă Gică-al nost',
Îi spune-un banc nevestei, nou-nouț,
Împopistrat cu aburi de vinuț,
Dar bun și... nu mai știu cu ce-o fi fost,
Căci n-ajunsese bancul lui la cap
Și Veta,-ncremenindu-și vorba-n pâs,
A înlemnit când hohote de râs
I-au zguduit țâțânile-n dulap.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice