Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Posibilitate 2
sunt zile în care lehamitea destituie
orice sens al tragicului / al spaimei
atunci mergi pe stradă:
marele suveran
ai servitorii proprii
toate cuvintele se adună
să-ți slujească
te enervează
mascarada plină de solicitudine
printre dinți tragi câte o înjurătură
o prinde copacul de care până atunci erai sigur
că nu aude
nu te doare nicio grimasă
nici seva otrăvită prelingându-se
pe suprafețe amorțite / pe rană
îți place să calci pe cer
pe inimi / pe narcise / pe țipăt
să amesteci băuturile și gusturile
să fii de acord cu unul... cu celălalt...
deodată împotriva tuturor
împotriva ta însuți
ai o amețeală / un vertij / un sindrom...
și pământul se pune cu capul în jos
își varsă măruntaiele / blestemele cu mucegai
pe caietul tău de curat / în sanctuarul propriei imaginații
ai o bubă mare de tot / hidoșenia pământului / pecinginea
cancerul care crește... crește... crește...
se face univers
stai pe linia ferată
o să te calce un tren... o să te... o să...:
"de unde știi tu
că nu sunt eu trenul?!!"
și atunci
Ea o să se așeze
la capătul unei scări
în josul ființei mele
o să mă implore... o să mă implore
fie-ți milă... fie-ți milă... fie-ți odată
frică!!
și eu... eu...
EU o să-i iau totul.
poezie
de
Daniela Luminița Teleoacă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice