Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La poarta tăcerii
Colțul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra imn al fertilității
Sufletul s-a arcuit și îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ți-au irosit fericirea!
De acum alt colț de pâine și un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut și ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulțumită, la poarta sufletului meu.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice