Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonet cu pielea fină
Mă cheamă propria-mi ruină,
Ca să-mi trosnească oasele,
Îndur și-mi trag ponoasele
Și-mi țin privirea jos, în tină,
Căci m-au iubit frumoasele,
Cu țâțe mari și pielea fină,
Cu părul lung, minte puțină,
Care și-au tras foloasele...
Din toate rasele, Madame,
Cu fluturi în stomac și-n păr,
Ce m-au lăsat sărac și-n foame,
Cum aș putea să mă răscumpăr?
Perfid, urcându-le pe coame,
De cai sălbatici, făr' astâmpăr...
sonet
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice