Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Păși-vom spre neant...
Trăim plutind ușor, în versul alb al vieții,
În dogme hrănitoare și utopii duioase,
Cu dragostea în sânge și, implicit, în oase,
Nefericiți cum suntem, iubito, noi poeții.
Din drumul nostru drept, înlăturăm scaieții
De depărtare suntem, în doi, tot mai aproape,
Ne sărutăm, din când în când, pe pleoape,
C-o fantă de lumină, scurtăm unda tristeții...
Tot inventând delicii și voluptăți candide,
Noi, surâzând, ieșim din crudul vid al vremii,
Și, reciproc, iubito, ne oferim chiar premii
Și-n duhu-ți de silfidă, îți jur că m-aș inchide.
Ce grea și ce ușoară ne fi-va despărțirea,
În sensuri, vai!, opuse, păși-vom spre neant,
Pe marginea genunii nimic vivifiant,
Din care să renască, fuior, Buna-Vestirea!
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice