Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pălăvrăgeală
Răscruci de timp, bătute-n cuiele drumurilor necunoscute, de soarta cu educație aleasă,
care a făcut numai ce a vrut ea,
se închină în neînțelesul credinței,
străduindu-se să ne convingă
că nu aici e viața, ci dincolo de ele,
la capătul răbdării nesfârșite,
atunci când vântul cântă în tonuri de pustiu,
în broderii sparte de ropote de ploaie curată,
căzută pentru nevoia pământului vlăguit
de cererile oamenilor nesătui vreodată de nimic,
pe care nu-i va potoli decât starea de neființă trupească.
Setea lor de zădărnicie chinuie
privirea Demiurgului
amuțit de dezamăgire precum un părinte
bun, siderat de nerecunoștința copilului răsfățat
ce răspunde cu o indiferență înspăimântătoare
eforturilor aproape supraomenești făcute spre a-l crește.
Idealizarea a ceea ce ne dorim cu tot dinadinsul
ne face să pălăvrăgim fără noimă și atunci când visul e pe cale de a se împlini,
născuți temători din fire
și prea prudenți în a nu pierde minimum de confort mizerabil
dobândit prin eforturi istovitoare
care nu se justifică, îl refuzăm, nemaipărându-ni-se așa extraordinar ca până atunci, pretinzând că suntem treji,
ochelarii de cal, moșteniți, împiedicându-ne să deosebim sublimul de vulgar, cunoașterea de ignoranță, adevărata viață de adevărata moarte.
Un nou și-un nou azimut conferă iluzia de a trăi cu un scop și
de a controla, dacă nu total, măcar în parte, destinul - ecuația cu multe necunoscute, ce consumă vorace, pentru aflarea acestora, un segment din timpul care nu există, numit VIAȚĂ.
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice