Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Familia
Părăsind pădurea, umbre-întunecate
Ies afară din peșteri
Flexându-și mușchii.
Scrutează cu privirile livada,
Mestecând în marea de iarbă
Din jurul camerelor galbene,
Abia dacă-aruncă-o ocheadă-înăuntrul lor
Pentru-a vedea ce facem
Și dacă mai suntem cum ne țin minte.
Îi auzim sau credem că-i auzim;
Lumina lunii cernindu-se tăcut,
Dinții într-un măr.
Mai pune-un buștean în foc,
Din nou Mozart la patefon
Și, totuși, un fel de de tristețe
Se strecoară-n camera noastră.
Ne-amintim peștera.
În visele noastre ne întoarcem acolo
Sau ei vin în vizită la noi.
Și lor le place muzica.
Mâncăm frunze-împreună.
Ei sunt frații noștri.
Sunt familia
De care-am fugit.
poezie
de
Mary Oliver
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice