Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Darul poeților
Sta Dumnezeu, pe gânduri dus:
Oare ce-ar fi să-și cheme fiii?
Și i-au venit pe rând, pe rând,
Precum se-ntâmplă cu copiii.
La fete le-a dat chip frumos,
Să fie-așa, ca niște stele,
Un trup mlădiu și glas duios,
Curiozitate-n toate cele.
Băieților le-a spus:,, Deștepți
Aș vrea să fiți, s-aveți putere.
Ascultători, lucizi și drepți,
Să nu uitați vorbele mele!"
Și au crescut... I-a înzestrat
Pe unii cu puterea minții,
Pe alții, meșterind ciudat.
I-a privegheat, cum sunt părinții.
Și printre ei au fost rebeli
Copii ce au clădit regate,
În versuri rămânând fideli,
Convinși că orișice se poate.
- N-am să vă dau averi și bani,
Deci nu veți moșteni pământul.
Sunteți boemi... Cu har, prin ani,
Vă veți împodobi cuvântul.
Mai dragi îmi sunteți dintre fii...
În viață să aveți iubire!
Să vă-nălțați prin versuri vii
Iar darul meu e nemurire...
poezie
de
Angela Irina Ghintuială
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice