Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Romanță fără final
Mai ții minte când, în Casa Sfântă,
Peste prag, pășirăm cu sfială,
Ascultând cum păsările cântă
Arii dintr-o operă regală?...
Spre Altar ne îndreptarăm pașul,
Ne-am jurat credință spre vecie,
Și sfioasă, tremurându-ți glasul,
Ai jurat, atunci, să-mi fii soție...
Din icoane, răspândeau mânie
Și Maria și Iisus și sfinții,
Ce-nsemna, la tine, veșnicie,
Ce-nsemnau bărbatul și părinții?...
Care jurământ, când tu-l uitasei
Încă dinainte de-a te naște?...
Cum să 'nalți, semeț, deasupra casei
Steg trădării,-n sfântă zi de Paște?...
Nu ne-a fost sortită cununie,
Lumânările nu ne-au fost strajă,
Toate-au fost doar visuri pe hârtie,
Așternute-n clipele de vrajă...
Tu mi-ai scris doar, "Dragă cavalere,
Mă mărit, croiește-ți altă soartă,
Nu mai alerga după himere,
Eve vei găsi la orice poartă!"...
poezie
de
Ion Duduveică
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice