Mulțumire (lui Constantin Moldovan)
Urarea-ncepe foarte bine:
Prieteni? Și-ăia ca și tine,
Deci mă lipsesc oricând de ei,
Oricât ar fi - poeți - de grei,
La propriu, nu la figurat...
Oricum, cu voi am terminat!
Dar să mă-ndemni să uit de doamne,
Când încă n-am în plete toamne,
Când sunt mai tânăr decât Șora,
Când sunt frumoase cum e Pora,
Când încă sânge am în vene,
Când sunt berbecul nota bene!
Ce urcă-n vârfuri de copaci?
Te-ndemn, respectuos, să taci!
De altfel, sunt în gândul meu
Și nu le pot uita nici eu...
|
Module dinamice