Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ungerea lui Iisus cu mir scump, de nard
Éra-n Vinerea cea Mare, până-n Paști doar două zile,
Ziua cea cu răstignirea, în vremi crude, dificile.
În Betania, în casa lui Simon, zis și Leprosul,
Íisus și cu ucenicii chiar și Iuda ticălosul,
Lazăr scos din gheara morții, așezați erau la masă,
Marta le servea bucate, cu căldură, bucuroasă.
Biblia ne povestește că, cu mir de nard, Mesia
De-a lui Lazăr soră uns fu, cea cu numele Maria.
A cârtit atuncea Iuda, nardul scump că-l risipește,
Că trei sute de dinari luau, mirul de-l vindeau, firește,
Că săracilor dau banii, ca să aibă ce mânca
Și de multe boli sărmanii să se poată vindeca.
I-a răspuns Mântuitorul (știind gândul lui ascuns,
Că din punga lor comună pentru el fura de-ajuns):
Pe săraci întotdeauna voi îi veți avea cu voi,
Ca să le-alinați durerea, pentru ale lor nevoi,
Dacă vreți, puteți ca bine să le faceți lor întruna,
Dar pe mine, précum spus-am, nu m-aveți întotdeauna.
Pentru ce-a făcut femeia, ea nu merită mustrare,
Mai-nainte uns-a trupu-Mi pentru-a Mea înmormântare.
Ea făcut-a numai ceea ce era firesc să facă,
Din iubire și credință, fără ca să se prefacă.
Evanghelia oriunde fi-va propovăduită,
Peste tot, în lumea largă, fi-va și ea pomenită.
poezie
de
George Budoi
din
Biblia în versuri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice