Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Visul lui Iacob
Fugea de mâna lui Esau,
Departe-n lumea largă, sau
De amintirea că-a greșit
În fața Domnului, voit?
El spuse-n rugăciune așa:
,, Părinte, iartă vina mea!
Oh, dă-mi un semn, un sfat, un vis"...
Și-n vis văzu un paradis.
Din care coborau spre el
Vâslind din aripi, ușurel,
Mulți îngeri pe o înaltă scară
De importanță planetară.
Isus Cristos, El ne-a legat
De ceru-albastru, preacurat.
Să-mi fie inima Betel,
Loc sfânt păstrat doar pentru El.
Când Iacob a ajuns la țintă
Sa învoit cu socrul său,
Și-a nimerit-o de minune:
Laban era șiret și rău
Împotmolit în plasa vieții
Se-ntoarce Iacob înapoi,
Și biruiește-n rugăciune.
Așa vom birui și noi.
Cum Israel, trecând Iabokul,
Venea spre casă șchiopătând,
Esau l-a-ntâmpinat cu arme,
Dar l-a primit, apoi, plângând.
Când Domnului îi place calea
Pe care mergi în ascultare.
Îți face prieteni chiar dușmanii,
Și-ți dă rezervă de iertare.
poezie
de
Florin Laiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice