Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Declic
Degeaba vine primăvara cu mieii ultimei zăpezi
ce moartea vor primi-o iară, ca pe-un botez definitoriu.
Zadarnic cerem amnistie de la cuțite, pentru iezi,
Că nu se-ntoarce nici ecoul din ultimul rechizitoriu.
Ard degetele din argilă și din ignobile nuiele,
Ce-au aruncat pe rugul sorții o altă carte cu povești.
Și-au transformat în praf de pușcă tendoanele tăcerii mele,
Și-au spânzurat de cer lumina și -n gratiile din ferești.
În noi pătrunde gheara iernii și vulpile se-aud lătrând.
Fac pârtie la uși închise, avide boturi de dihănii.
Copacii fața și-o crestează și brațele și le întind
spre ultimii molizi și tise plecați în zori pe niște sănii.
Și vin prin noapte fluierând, rămân să doarmă pe afară,
Strigoii dragostei de clisă ce-n mine-și caută odihna.
Posed o ciornă netimbrată din insolenta primăvară,
Și-o copie legalizată din chipul tău răpindu- mi tihna.
Degeaba vine primăvara cu insomnii și cu delir.
Îmi lași ninsorile polare în decolteu și-n rest... nimic.
Mă-nțep în somnul de amiază c-un ghimpe tern de trandafir,
Și-apăs cu mâna-nsângerată pe albul iernilor... declic.
poezie
de
Marioara Nedea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice