Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
A scrie poezie e un act religios
Ai grijă, Simm,
prin poezia mea, am inventat voluptăți,
am insinuat arome și delicii carnale,
m-am arătat ahtiat de umbre feminine
și l-am invocat pe Eros, deseori, fără perdea...
Te-am așezat în patima amurgului meu,
în mrejele mele, ți-am încâlcit pașii poeziei,
m-am pitulat în ochii tăi căprii, lucitori de optimism,
ți-am îndulcit deșertul amărăciunii
și ți-am inversat logica devenirii prin vers...
Ți-am sugerat luminile îndepărtate ale lui Dumnezeu
drept leac împotriva
singurătății, acea singurătate din mijlocul
mulțimilor zgomotoase, ele însele însingurate de-a pururi.
Între mine și tine, s-a interpus poezia, cu duhul
și parfumurile ei paradisiace, cu diminețile și
înserările ei,
cu tot ce izvorăște din mintea și prospețimea sângelui tău...
Am făcut toate acestea, pentru ca tu să-ți poți așeza
propria lume în ordinea vieții, pentru a putea să zbori
cu propriile aripi, pentru a-ți așeza, în plină lumină,
rosturile inimii, ale dorului de tine însuți
și ale celui care-ți va sorbi, cu adevărat, aromele
cărnii tale de crizantemă proaspăt îmbobocită...
Am făcut toate acestea, pentru ca tu să poți evita
evidența asemănării, strivitor de comună, cu generația ta,
care s-a separat de Infinit și Neant,
de poezie și de Transcendent...
Am făcut toate acestea, pentru ca tu să poți dezlega
taina respirației în doi, a poeziei și a speranței...
Ai grijă, Simm, a scrie poezie e un act religios!
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice