Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topește
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... ce-o aștept demult.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie
de
Constantin Triță
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice