Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și dacă tu ești o planetă străină
Se întunecase și viața noastră devenise
un transatlantic alb, albastru, pâlpâitor.
Deasupra, orașul plutea fragil ca un aisberg orbitor
te purta pe scuturi strălucitoare te ridica
înfășurată în drapele de frig luminos.
Și dacă părul tău e o ființă venită de pe altă planetă?
Fiecare secundă
arunca un câmp verde printr-o fereastră de tren.
Respira lângă tine. Te pândea cu nările ca doi ogari
întărâtați de iepurii mirosului tău.
Și dacă glasul tău e o ființă coborâtă din altă planetă?
Ar mai fi ceva timp.
S-ar putea profita de pe urma singurătății tale.
De pe urma spaimei că nu m-aș putea face înțeles.
Că pe lângă viața mea ar putea trece pachebotul cel mai înalt
din lume.
Ca și cum s-ar lovi două tandre armuri
și pe luciul unei scântei ar ieși patinatorii cu eșarfe de ger.
Fără să mă observe. Fără să lanseze nici o rachetă luminoasă
fără să-mi arate că exist cu adevărat.
Și dacă parfumul tău e o ființă căzută din stele?
Brățările tale îmi răspundeau obraznic,
rochiile tale foșneau dând importanță fiecărui gest.
Te respirau. Te trăiau.
Erai toată o barcă de hârtie pe mediterana pohtelor mele.
Și dacă ochii tăi sunt două ființe de pe altă planetă?
Și dacă tu ești o planetă străină
locuită de fiecare gând al meu?
În urma noastră
orașul plutea fragil, ca un aisberg orbitor te purta
pe scuturi strălucitoare te ridica
înfășurată în drapele de frig luminos.
Deodată,
se întunecase
și viața noastră devenise
un transatlantic alb,
albastru,
pâlpâitor.
poezie
de
Traian T. Coșovei
din
Cruciada întreruptă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice