Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Însuși în singurătate
Însuși în singurătate,
Strig, mă vaiet, cine-aude?
Inima me, ticăloasa,
Mii de dureri o cuprinde.
Moarte, a me mângâiere,
Ce zăbovești de nu vii,
Să mă mântui di durere,
Să scap di nenorocire,
De osândă-îngrozitoare,
De-o jalnică chinuire,
Nenorocire mai mare?
Nimănui nu pot să spui
Duioasa me întâmplare.
Nu găsesc om cu simțire,
N-am prieten credincios
Să-i spui a me chinuire,
Să-i spui starea ce-am agiuns,
Că sânt mort între cei vii
Și trăiesc oftând pi-ascuns.
Lacrămile-m' feresc,
Ca să nu-nțăleagă nime
Că plâng și mă tânguiesc.
Aleargă, moarte, grăbești,
Dă sfârșit unii vieți
Ce cumplit să chinuiești.
Mângâierea mi-i mormântul,
Nesimțirea mi-i scăpare,
Să m-ascunză dar pământul.
poezie
de
Costache Stamati
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice