Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Moartea
Stă moartea, o infuzie albăstrie,
uite,-ntr-o ceașcă fără farfurioară.
Un loc atât de straniu pentru-o ceașcă:
pe dosul unei palme stă. Ce bine
se vede pe-arcuirea smălțuită
spărtura toartei. Prăfuită. Și
pe rotunjimea-i scrie șters: «Nădejde».
Asta citi, la un dejun, demult,
cel căruia-i menită băutura.
Dar ce făpturi sunt oare
ce trebuie cu-otravă să le-alungi?
Altfel ar rămânea? Sunt ahtiați
după mâncarea asta chinuită?
Prezentul dur ești nevoit să-l scoți
din gura lor ca pe-o dantură falsă?
Atunci ei gângăvesc. O, gângăveli...
..................................................................................
Stea căzătoare,
văzută-odată de pe-un pod :
să nu te uit. Să stau.
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Poezii (1906-1926)
, Desăvârșite
, traducere de
Maria Banuș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice