Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O, tu, iubită
O, tu, iubită
dinainte pierdută, niciodată-ntâlnită,
eu nu mai știu care cântec ți-i drag.
Nu mai încerc, când viitorul vine,
să te găsesc. Toate marile
imagini din mine, priveliștea văzută-n zare,
târguri și turnuri și poduri și
nebănuite cotituri de drumuri
și vlaga acelor tărâmuri
cutreierate pe vremuri de zei:
toate în mine se-nalță
spre slava ta, tu pierdută mereu.
O, tu ești grădinile
pe care le-am privit cu-atâta
nădejde. O fereastră s-a deschis
în casa de țară: și tu, gânditoare,
aproape c-ai intrat după mine. Am găsit
ulițe pe care tocmai trecuseși,
și uneori oglinzile vitrinelor
erau înc-amețite de tine și răsfrângeau speriate
chipul meu, brusc apărut. Cine știe
dacă n-a răsunat cântecu-aceleiași păsări
prin fiecare dintre noi, aseară?
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Poezii (1906-1926)
, Desăvârșite
, traducere de
Alexandru Philippide
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice