Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glossa ninsorilor la tâmple
Se roagă pomii-n tânguiri și plânge
Uitatul cer, sălbatic și turcoaz.
Sub pleoape curge lacrimă de sânge
Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz.
Ne plâng castanii și ne cad la tâmple
Poemele de blânde flori de măr
Și sufletul de floare ni se umple,
De lacrimă, de stele și de dor.
Se roagă pomii-n tânguiri și plânge
Și umbra revărsată spre apus.
Întunecarea tot mai tare strânge,
Iar cerul se surupă-n ploi de plâns.
Furtuni se nasc, se risipesc cu jale,
Amnar în noi se-aprinde repetat...
Voi mai lăsați ofrandă la altare,
Precum strămoșii voștri au lăsat!
Uitatul cer, sălbatic și turcoaz,
Deschis e parcă-n două emisfere
Și s-au născut oceane pe obraz
Și lumea-i împărțită-n două ere.
E noaptea, o ispită pentru noi
Și ziua-i o oglindă-n care drama
Erupe și se scurge-n ochii goi,
Etern unindu-și cu tăcerea, teama.
Sub pleoape curge lacrim de sânge
Și în adâncuri jaru-a încolțit,
Tăcerea strigă și durerea plânge...
Copac în floare, am îmbătrânit!
Sunt tâmplele-mpietrite sub ninsoare,
Furtuni, de-acum, în suflet răscolesc...
Tăcerea strigă durerea doare,
Cei mulți, cei dragi, de-acum mă ocolesc.
Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz...
Lumina în adânc se risipește,
Trec ca un vis, talaz lângă talaz
Și alt ocean de valuri se clădește.
Brățări de alge glezna mi-o cuprind,
Smaralde vii, pe coapsele tăcerii,
Ca o epavă, veșnic strălucind,
Înseninează noaptea învierii.
Ne plâng castanii și ne cad la tâmple
Poemele tomnatice și gri.
Bătrânii vis și cânt și pietre scumpe,
Cuminte,-n tihnă, se vor risipi.
Trec mesageri, spre-a noastre frontiere
Și nu se vor întoarce înapoi,
Lăsând în urmă clipe pasagere,
Cenușa morții și-un concert de ploi.
Poemele de blânde flori de măr
Se sting tăcut în candela aprinsă.
O veșnicie mi-a apus în păr
Și tâmpla de iubiri îmi este ninsă.
Sobor de stele în brățări de vis
Mi s-au ascuns în suflet și-n privire,
Căci de tristețe, candela s-a stins.
Eu voi pleca, trecând prin nemurire...
Și sufletul de floare mi se umple...
Un înger va zbura, iar visul meu,
Ca un ghețar, se va opri la tâmple,
Eu voi dormi, eu voi dormi mereu...
Pe brațe îmi vor crește trandafirii
Și îngeri se vor naște în apus,
Aș da un ultimatum fericirii,
Dar fericirea-n suflet mi-a pătruns.
De lacrimă, de stele și de dor,
Mă simt mai sus c-o treaptă peste lume.
De-acum sunt râu de miere curgător,
Poate-s necunoscutul fără nume.
De-acum "în vaduri ape repezi curg"
Și Labiș este toc în călimară.
E viața o iubire în amurg...
Singurătatea a-nceput să doară!
De lacrimă, de stele și de dor
Și sufletul de floare ni se umple,
Poemele de blânde flori de măr...
Ne plâng castanii și ne cad la tâmple.
Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz,
Sub pleoape curge lacrimă de sânge.
Uitatul cer sălbatic și turcoaz...
Se roagă pomii-n tânguiri și plânge...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cartea glosselor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice