Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cristale de uitări
Mă depărtam de amândouă maluri
Ce îmi strigau nefericirea lor,
Iar eu, sub ale gândurilor voaluri,
Vâsleam și le priveam, nevăzător.
Mi le închipuiam deja-nghețate,
Cuprinse-n gheare crunte de un ger
Venit din amintiri îndepărtate,
Amenințări de dincolo de cer.
Pluteam ca într-un vis, ca-ntr-o uitare,
Croiam un drum, asemeni unui orb
Ce a văzut lumina și îl doare
Schimbarea pescărușului în corb.
Și nu era decât închipuire,
O lâncezeală-a minții, un coșmar,
Amestec lamentabil în iubire
Al unui gând de pe un alt hotar.
Cu sufletu-mi deschis, privindu-mi drumul,
Întreg tabloul mi-a părut un fals
Ce-a dispărut îndată, ca și fumul,
În vălătuci rotindu-se în vals.
Nici maluri nu erau, nici depărtare,
Căci râul meu era, acum, izvor
Din care, amândoi, cu încântare,
Sorbeam cristale de uitări de dor.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice