Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În iarna vieții
Cu ochii pierduți-n orbite și mersul agale,
Peste pragul tocit de calcaneul timpului,
Sprijinit de-un toiag, pășeșete-n dese escale
Să ia, din când în când, pulsu-anotimpului.
În locul viselor, doar griji-n galopadă
Se prăbușesc în infinitul din sinele focal;
Pe tâmplele lui dezmierdate de zăpadă,
Mai flutură o iarnă ca o coamă de cal.
De pe prispa gândului, investigând înaltul,
Bătrânul privește viața ca un simplu spectator
Cum de pe-o creangă goală, o cucuvea, saltul,
În timp ce nisipul se scurge sub jugu-apăsător.
Împuținat, își ține viața-ntr-o singură mână,
Pe cârja de-amintiri își sprijină-ndârjit sufletul;
Chiad dacă dorul de ducă îl târcolește și-l hâțână,
Naufragiul intim al duratei i-amână concretul.
poezie
de
Costel Avrămescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice