Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tragedia codrului
Cu gândul la slăvitul Eminescu...
Împărat gândeam că-i codrul,
Neamuri mii creștea sub poale -
Toate-au sucombat odată
Cu pieirea Dumisale...
C-a permis ocârmuirea
Oricărui brigand de șef
Să despădurească munții
Oricât are dânsul chef!!
Taie codrii de aramă
Moșteniți de la părinți,
Noii-mbogățiți și-i schimbă
În purcoaie de arginți...
Lux, Bănet, Înavuțire -
Ăsta-i noul nostru herb,
Codrii vechi dispar din țară
Și se stinge neamul CERB!
Pier mistreții, pier șoldanii,
Sprinteni purtători de vești...
Toți rămân doar amintire -
Poze-n cartea cu povești!
Pier și păsări cântătoare
Care cuibăreau aici,
Înălțând spre ceruri slavă
Într-un cor de glasuri mici...
Iar stejarii, fagii mândri,
Ridicând spre-azur coroana
Murmurau din frunze DOINA
Preschimbând în Rai poiana!
Plâng izvoarele sprințare,
Limpezi, peste stânci sihastre,
Ce purtau chiar pân-la mare
Oda bucuriei noastre...
Azi, e doar pustiu și jale -
Plaiuri, culmi despădurite,
Buturugi ce plâng la soare
Ca simboluri ciopârțite...
Dorm colinele tăcute
Sub a lunii grea privire,
Duc în spate, până-n zare,
Nesfârșite cimitire...
Ți se pare că Natura
Zace ca un urs răpus,
Resemnându-se că omul
Hulpav, este mai presus!
Dar când norii grei s-adună
Ploi vărsând cu vrăjmășie,
Munții cei bătrâni se mișcă
Și stârnesc prăpăd, urgie...
Sub puhoaiele de apă
Sate-ntregi pornesc la vale,
C-au pierdut oblăduirea
CODRULUI, Măriei sale!
poezie
de
Petre Ion Florin Vasilescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice