Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Peliculă lunatică
M-am agățat de-un colț de lună
ca de-o felie de melon alb, sidefat,
lipit așa pe-un fundal pal de gri, sau bleu plouat -decolorat
dup-un traseu de-o zi- ce nu știu a fost nebună, bună...
E tot mai clară ea -peticul cum cristalinul de la ochiul nopții,
Inert în suspendare între firele de stâlpi ca semnul muzical-
și liniștea e ca o apă înghețată, adâncă, c-un flocon de nori, stă de fundal...
și iată că spărtura de lumină a coborât nițel pe portativul firelor, a sorții.
Plutesc cu gând nemărginit înfășurat în plapuma de azur, azot,
fără să văd mai mult din vid, nici ce traseu ar fi și nici ce stații,
doar simt c-adie mângâieri domol, de vânturi de la fuga în siderații
către tărâmul mult visat de drag, de minte, se încântând de viața morții...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice