Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ceremonia ceaiului
Masa pătrată și joasă
Cu lemnul ciobit -
muscătură a timpului
cu gura flămândă și știrbă -
La colțul din stânga ta.
Amprentele ovale -
în partea ta mai mari
și mai rare -
Marcându-ne locul
Cum animalele își marchează,
Din instinct, teritoriul.
Rotocolul săpat în furnir
Sub glastra cu smalț albăstrui,
Mirosul de toamnă,
Furișat din crizanteme, amărui,
La colțul din dreapta mea.
Intre noi - ibricul cu ceai,
Ritual ce ține seara loc de cuvinte.
Degetele noastre se ating
Pe cana fără toartă, fierbinte:
A dărui și a primi,
A primi și a dărui,
Nu mult, nu puțin,
Tot ce ai. De tot.
Aburul ceaiului desenează
Punți circulare între priviri,
Intre noi doi, învăluiți
In aceeași spirală fragilă.
Așa cum stăm
La masa pătrată și joasă
Cu ibricul de ceai între noi,
Față în față,
Oficiem ceremonia "ce ai"-ului
Dăruit și primit,
Primit și dăruit
Cu fiecare sorbitură,
De tot. În osmotică ceață.
poezie
de
Marina Samoilă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice